19 februarie 2014

Trei interpretari gresite care vin de la participantii la cursuri

„Noi avem un contract cu o firmă care ne face toate astea!”

De fiecare dată când discutăm despre evidenţa gestiunii deşeurilor cursanţii răsuflă uşuraţi pentru că au rezolvat problema: „firma noastră a încheiat un contract cu cineva care ne face toată treaba.”

Dacă, în schimb, detaliază serviciile contractate, aflu că de fapt obiectul contractului are legătură cu „obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje ce trebuie atinse de operatorii economici, persoane juridice române, care sunt responsabili pentru întreaga cantitate de deşeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piaţa naţională”, astfel cum este prevăzut la articolul 16, punctul (1) din HG 621/2005. Raportarea în acest caz are în vedere ambalajele şi deşeurile de ambalaje şi nu evidenţa gestiunii deşeurilor aşa cum este cerută de HG 856/2002.

„Valorificare înseamnă atunci când luăm bani pe deşeuri. Eliminarea deşeurilor este atunci când trebuie să dăm bani pentru a scăpa de ele.”

Legea 211/2011 vine cu două definiţii clare pentru valorificarea deşeurilor şi eliminarea deşeurilor. Niciuna nu are legătură cu afirmaţia de mai sus.

Valorificarea deşeurilor, conform poziţia 24 la anexa nr. 1 din Legea 211/2011 prevede: „orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general. Anexa nr. 3 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă.”

Eliminarea deşeurilor, conform poziţia 12 la anexa nr. 1 din Legea 211/2011 prevede: „orice operaţiune care nu este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanţe sau de energie. Anexa nr. 2 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă.”

„Noi am făcut deja un audit de deşeuri.”

Foarte des aud că lumea are un audit de deşeuri realizat la firma de unde vin. Am întrebat cum l-au făcut şi am aflat: „am pus pe o coloană cerinţele din Legea 211/2011 şi pe o altă coloană am bifat unde ne conformăm şi unde nu…”

Este adevărat că Legea 211/2011 nu este pregătită să răspundă la întrebarea cum se face un astfel de audit, dar totuşi ceva ne comunică clar: „Art. 43. - (1) Persoana juridică ce exercită o activitate de natură comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de deşeuri, este obligată să întocmească şi să implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau, după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care respectă un anumit design al produselor, şi să adopte măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.”

Cu alte cuvinte auditul de deşeuri cerut de Legea 211/2011 are un scop bine precizat, acela de a genera datele de intrare pentru programul menţionat la articolul 43 (mai sus prezentat).


Mai multe de la cursurile de deșeuri

Cum stabilim codul de deseu. De ce trebuie să punem asterisc dacă deșeul este periculoas?
Trimiteți un comentariu