7 aprilie 2014

Codificarea deșeurilor în 4 pași, pune (*) dacă este periculos

Pentru că am fost întrebat de participanţii la curs cu privire la codificarea deşeurilor, am să dau un răspuns aici.

Există o listă cu toate deşeurile şi codurile asociate, inclusiv o regulă pentru codificarea deșeurilor. 

HG 856/2002, în anexa nr. 2 prezintă lista cu deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase. Tot HG 856/2002 prezintă şi regula după care se repartizează codurile de deşeuri.

Astăzi nu mă referir la această HG, ci la sursa  ei de inspiraţie: DeciziaComisiei 2000/532/CE.


Regula este în 4 pași

Lista de deşeuri prezintă 20 titluri de capitole diferite cu activităţi de unde pot rezulta deşeuri (marcate cu un cod din 2 cifre) şi apoi mai multe secţiuni la fiecare titlu de capitol (marcate cu un cod format din 4 cifre). În cadrul fiecărei secţiuni sunt grupate mai multe coduri formate din 6 cifre. Acestea sunt codurile de deşeuri şi sunt urmate de explicaţia necesară pentru a descrie deşeul respectiv. Un cod de deșeu are 6 cifre.

Pentru a găsi codul cel mai potrivit unui deşeu, regula este următoarea:


Pasul (1) Reperarea sursei care produce deșeul în capitolele de la 01 la 12 sau de la 17 la 20 și reperarea codului corespunzător de șase cifre (cu excepția codurilor din capitolele care se termină cu 99). 

Este necesar să se ia în considerare faptul că o instalație/fabrică/firmă poate fi nevoită să își clasifice activitățile pe mai multe capitole. De exemplu, o fabrică de mașini poate să producă deșeuri evidențiate în capitolele 12, 11 și 08, pentru că diferite capitole corespund unor etape diferite ale procesului de producție.

Pasul (2) În cazul în care nici un cod corespunzător deșeurilor nu poate fi găsit în capitolele 01 - 12 sau 17 - 20, se verifică dacă unul dintre capitolele 13, 14 sau 15 este potrivit pentru clasificarea deșeului în cauză.

Pasul (3) În cazul în care nici unul dintre aceste coduri de deșeuri nu se aplică, clasificarea deșeului trebuie să se facă în capitolul 16.

Pasul (4) În cazul în care deșeul respectiv nu este inclus nici în capitolul 16, se clasifică în rubrica al cărui cod se termină cu 99 (deșeuri care nu sunt incluse în nici o altă categorie) în capitolul listei care corespunde activităților reperate în prima etapă.

Atenţie, simbolul asterisc (*) care se pune după codul de 6 cifre specifică că deşeul este  deşeu periculos.

De ce deşeurile trebuie să poarte un cod de deşeu?

Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, la art. 8. - (1) ne lămurește. Astfel „Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat din propria activitate în lista deşeurilor...”

Cu alte cuvinte este obligatoriu să asociem fiecărui tip de deșeu un cod (unic). Ce nu este foarte clar este legat de partea partea cu „din propria activitate”. Aici discuţiile pot fi lungi iar concluziile diferite.

Ce se întâmplă dacă am greşit codul de deşeu?

Aici intervine iar Legea 211/2011 şi face următoarea clarificare fermă. La art. 8 (2) ne spune că „în cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei deşeurilor […] sub două coduri diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici periculoase - codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu nepericulos se realizează […] numai în baza unei analize a originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente relevante.”

Tot Legea 211/2011, la paragraful următor ne spune și cine este ablitat să facă treaba asta: „(3) Laboratorul de referinţă din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM, analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi încadrarea deşeurilor.”

Astfel incertitudinile, care sunt mai mult legate de faptul că un deşeu este sau nu este periculos, trebuie rezolvate de o parte neutră, acreditată, pe cheltuiala producătorului / deţinătorului de deşeuri.

Ce obligaţii avem cu deşeurile periculoase?

Legea 211/2011 privind regimul deşeurilor, la art. 8. - (4) prevede că „producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi să efectueze şi să deţină o caracterizare a deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.”

Cu alte cuvinte câte deşeuri periculoase avem, tot atâtea caracterizări (şi buletine de analiză) trebuie să deţinem. Iar costurile sunt pe măsură, pentru că noi nu suntem abilitați să facem astfel de caracterizări și/sau buletine de analiză pentru deșeurile periculoase.

La ce ne ajută codurile de deşeuri?


În primul rând să completăm evidenţa gestiunii deşeurilor. Şi acesta este doar începutul…



Ce mai întreabă participanții la cursurile de deșeuri? vezi aici.


Iți mai recomand să citești: La început de an o repetiție cu Legea 211/2011
Trimiteți un comentariu