28 aprilie 2014

HG 621/2005, cea cu ambalajele și deșeurile de ambalaje: ce ne spune și ce nu ne spune

HG 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje transpune în legislaţia naţională Directiva 94/62/CE. HG 621/2005 a fost amendată în mai multe rânduri, făcându-se astfel lumină în anumite chestiuni specifice. Altele sunt încă în pom.



HG 621/2005 aşa cum se prezintă ea astăzi lasă loc la multe întrebări din partea utilizatorilor ei, numeroşi şi dornici în același timp de a se pune în acord cu legea.

HG 621/2005 a fost actualizată o dată în anul 2007, de două ori în 2011 şi iar de două ori în 2012. Zvonurile spun că deja există un proiect de modificare iar acesta este aşteptat cu mare interes.

HG 621/2005 este o marcă din perioada de domnie a OUG 78/2000 (vechea „lege a deșeurilor”, astăzi apusă), ajustată după 2011 cu mai multe make-up-uri.

HG 621/2005 are câteva secţiuni separate deşi textul său curge şnur de la titlu până la lista de semnături. HG 621/2005 a fost adoptată pe vremea Guvernului Călin Popescu Tăriceanu.

Ce nu ne spune HG 621/2005? Despre asta vom discuta la sfârșitul acestui articol. Mai întâi să vedem din ce este facută această prevedere legală.


Ce ne spune HG 621/2005?


Mai întâi HG 621/2005 se doreşte cadru pentru toate ambalajele introduse în ţară, precum şi toate deşeurile de ambalaje, indiferent de modul de generare. Mai departe, HG 621/2005 ne aduce o listă cu definiţii care este mare şi destul de tehnică, precum şi principiile specifice activităţii de gestionare a deşeurilor de ambalaje. Acestea sunt:

a) prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje;
b) reutilizarea ambalajelor;
c) reciclarea deşeurilor de ambalaje;
d) alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje care să conducă la reducerea cantităţilor eliminate prin depozitare finală.

Toate bune până aici.

HG 621/2005 ne mai spune că se admite introducerea pe piaţă numai a ambalajelor care îndeplinesc cerinţele esenţiale prevăzute în anexa nr. 2 (la HG).

Mai sunt câteva paragrafe care nu ne interesează. Apoi HG 621/2005 ne spune că, începând cu data de 1 ianuarie 2007, operatorii economici sunt obligaţi să introducă pe piaţă numai ambalaje la care suma nivelurilor concentraţiilor de plumb, cadmiu, mercur şi crom hexavalent prezente în ambalaj sau în componentele acestuia nu depăşeşte 100 de părţi/milion raportat la greutate. Sunt admise anumite excepţii şi acestea sunt descrise în continuare, de exemplu ambalajele realizate numai din sticlă cristal cu conţinut de plumb.

HG 621/2005 continuă cu sistemul de marcare şi identificare pentru ambalaje în vederea îmbunătăţirii activităţilor de recuperare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje. Astfel, operatorii economici producători de ambalaje şi/sau de produse ambalate, care utilizează un sistem de marcare şi identificare pentru ambalaje sunt obligaţi să aplice sistemul de marcare şi identificare prevăzut în anexa nr. 3 (la HG). Aici HG 621/2005 nu spune că toţi operatorii economici producători de ambalaje şi/sau de produse ambalate sunt obligaţi la această prevedere, ci doar „cei care utilizează”, adică este o opţiune.

Următoarea mare secţiune a lui HG 621/2005 se referă la ambalajele reutilizabile.

Ambalajele reutilizabile

Este una dintre secţiunile cele mai importante ale acestei HG, dar nu cea mai.


Aici avem aşa:

Operatorii economici care produc ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să respecte, la fabricarea de ambalaje, cerinţele esenţiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj prevăzute la pct. 2 din anexa nr. 2, astfel încât acestea să corespundă unor reutilizări multiple. Aceasta este o modificare adusă de HG 247/2011 începând cu 14.04.2011.

Cerinţe esenţiale specifice privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj, astfel cum sunt ele definite în anexa nr 2, punct 2 sunt următoarele:

a) proprietăţile fizice şi caracteristicile ambalajului trebuie să permită mai multe rotaţii în condiţii normale de utilizare preconizate;
b) ambalajul reutilizat trebuie pregătit, după caz, pentru a satisface exigenţele în materie de sănătate şi de securitate;
c) ambalajul care nu mai poate fi reutilizat trebuie să devină deşeu de ambalaj valorificabil.

Interesante aceste criterii, în special ultimul care trimite deşeul de ambalaj direct către valorificare şi exclude clar eliminarea acestui tip de deşeu (chiar şi în cazul în care acesta este contaminat, adică deşeu periculos)!

HG 621/2005 tot la această secţiune ne mai spune că „operatorii economici care produc şi/sau comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să aplice sistemul depozit în vederea asigurării unui număr optim de cicluri de utilizare a acestora”. Şi, de asemenea, ne spune că „operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să organizeze un sistem pentru colectarea, în vederea reutilizării multiple a ambalajelor, prin operatorii economici care comercializează aceste produse sau prin centre specializate de colectare a acestor tipuri de ambalaje. Operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să asigure o distribuţie optimă în teritoriu şi o capacitate corespunzătoare a centrelor specializate de colectare, astfel încât acestea să poată prelua de la consumatori ambalajele reutilizabile.”

„Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze consumatorii asupra sistemului depozit şi asupra sistemului de colectare a ambalajelor reutilizabile în vederea asigurării reutilizării multiple.”

Acum HG 621/2005 spune ceva interesant: „circulaţia ambalajelor reutilizabile, paleţi, navete şi ambalaje primare reutilizabile, între operatorii economici se face cu respectarea prevederilor Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, şi ale Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare.” Aceasta este o prevedere stabilită prin HG 247/2011 începând cu 14.04.2011, iar contabilii sunt cei care ştiu să ne traducă ce şi cum spune acolo.

Pentru cei care citesc HG 621/2005 există confuzii în ceea ce priveşte situaţia paleţilor în interiorul sau în afara noţiunii de ambalaj reutilizabil. Din acest paragraf se deduce clar că paleţii au rang egal şi nu sunt ambalaje reutilizabile, la fel ca şi navetele şi ambalajele primare reutilizabile! Asta este prevederea din HG 621/2005, iar de aici începe o lungă poveste pe care beneficiarii unor astfel de ambalaje încearcă să o pună într-o lumină „legală”. Într-un articol separat poate o să vorbim despre aceste chestiuni destul de sensibile.

Revenim la ambalajele reutilizabile şi la actorii lor (operatorii economici).

HG 621/2005 ne mai spune şi este foarte important că „operatorii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să marcheze sau să înscrie pe ambalaj ori pe etichetă sintagma "Ambalaj reutilizabil".” Acesta este un indiciu important cu privire la ambalajul pe care îl aveţi în faţă şi asupra deciziilor ce trebuie urmate ca atare. De multe ori lumea se întreabă „acest obiect este un ambalaj reutilizabil?”. Răspunsul trebuie să apară pe ambalaj.

Alte obligaţii legat de ambalajele reutilizabile:

„Operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să informeze comercianţii şi/sau consumatorii despre încetarea reutilizării unui anumit tip de ambalaj (reutilizabil) şi să asigure preluarea acestora încă 6 luni de la data încetării utilizării lor.”

„Operatorii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutilizabile sunt obligaţi să primească ambalaje reutilizabile la schimb sau să ramburseze, la solicitarea cumpărătorului, valoarea depozitului. Această obligaţie se limitează la ambalajele reutilizabile ale produselor pe care aceştia le comercializează.”  

Cam atât despre ambalajele reutilizabile şi despre actorii lor.

Evident HG 621/2005 mai păstrează ceva surprize pentru aceştia, iar acestea le vom discuta într-un articol viitor.



Secţiunea dedicată „obiectivelor privind valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, reciclarea deşeurilor de ambalaje”

Aceasta este inima lui HG 621/2005. Este o secţiune importantă, iar importanţa ei este crucială. Practic această secţiune pune pe multă lume la treabă, iar experienţa a arătat că multe firme au plătit cu vârf şi îndesat nerespectarea prevederilor ei. Au scos mulţi bani din buzunar şi nervi pe măsură. Această secţiune este, de fapt, "fabrica de bani" a lui HG 621/2005 şi plasa de păianjen care a agăţat multe jertfe!

Dar să vedem despre ce este vorba.

La art. 14. HG 621/2005 ne spune despre „obiectivele privind valorificarea sau incinerarea în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi, respectiv, (obiectivele privind) reciclarea deşeurilor de ambalaje ce trebuie atinse la nivel naţional.”

HG 621/2005 prezintă datele până la de 31 decembrie 2013. Pentru noi şi pentru anul 2014 ne interesează datele actualizate care sunt prezentate în anexa nr. 3 la OUG 196/2005 privind Fondul pentru Mediu (cu actualizări până la 2014) şi care sunt după cum urmează:


Povestea spune aşa:

„Art. 16. - (1) Operatorii economici, persoane juridice române, sunt responsabili pentru întreaga cantitate de deşeuri generate de ambalajele pe care le introduc pe piaţa naţională, după cum urmează:

a) operatorii economici care introduc pe piaţă produse ambalate sunt responsabili pentru deşeurile generate de ambalajele primare, secundare şi terţiare folosite pentru ambalarea produselor lor, cu excepţia ambalajelor de desfacere care sunt folosite pentru ambalarea, la locul de vânzare, a produselor pe care aceştia le introduc pe piaţa naţională;

b) operatorii economici care supraambalează produse ambalate individual în vederea revânzării/redistribuirii sunt responsabili pentru deşeurile generate de ambalajele secundare şi terţiare pe care le introduc pe piaţă;

c) operatorii economici care introduc pe piaţă ambalaje de desfacere sunt responsabili pentru deşeurile generate de respectivele ambalaje.

Administraţia Fondului pentru Mediu face publică pe propriul site lista acestor operatori economici.”

În sfârşit ştim cu cine vorbim atunci când discutăm de „obiectivele anuale de la art. 14”. Ei au întreaga responsabilitate pentru deşeurile de ambalaje generate din punerea pe piaţă a produselor ambalate, supraambalare produse ori ambalajele de desfacere.

Acum se fac jocurile.

Responsabilităţile acestor operatorilor economici se pot realiza:

„a) individual, pentru deşeurile de ambalaje rezultate de la propriile produse pe care le introduc pe piaţa naţională;

b) prin intermediul unui operator economic autorizat de către o comisie constituită la nivelul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.

HG 621/2005 vine cu precizarea (n.n. deja prezentată mai sus) „operatorii economici prevăzuţi la alin. (2) (n.n. paragraful a) şi b)) sunt obligaţi să îndeplinească cel puţin obiectivele prevăzute în anexa nr. 3 la OUG 196/2005 ..., aplicate la deşeurile de ambalaje rezultate de la ambalajele introduse pe piaţa naţională/preluate pe bază de contract cu asigurarea trasabilităţii acestora.” 

Punctul culminant: acesta nu este aici; el este într-o altă prevedere legală: OUG 196/2005 la articolul 9 (1), litera d:

„Art. 9. - (1) Veniturile Fondului pentru mediu se constituie din:

d) o contribuţie de 2 lei/kg, datorată de operatorii economici care introduc pe piaţa naţională bunuri ambalate, care distribuie pentru prima dată pe piaţa naţională ambalaje de desfacere, şi de operatorii economici care închiriază, sub orice formă, cu titlu profesional, ambalaje, pentru diferenţa dintre cantităţile de deşeuri de ambalaje corespunzătoare obiectivelor minime de valorificare sau incinerare în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi de valorificare prin reciclare prevăzute în anexa nr. 3 şi cantităţile de deşeuri de ambalaje efectiv valorificate sau incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie şi valorificate prin reciclare;”

Aici se învârt toate vânturile lumii, de la est la vest şi de la nord la sud şi în orice altă combinaţie. De aici pornesc o mie şi una de poveşti care încurcă pe operatorii economici şi socotelile lor. Poate odată o să scriu un articol despre aceste lucruri. Acum revenim la HG 621/2005, iar lucrurile în continuare se mai domolesc.

HG 621/2005 mai precizează că: "În vederea realizării obiectivelor prevăzute la art. 14 (n.n. a se citi acum anexa nr. 3 din OUG 196/2005, cu modificări ulterioare), deşeurile de ambalaje exportate în ţări din afara Uniunii Europene, ..., pot fi luate în consideraţie pentru atingerea obiectivelor ..., numai dacă există dovada că operaţiunile de valorificare/reciclare s-au desfăşurat în condiţii, în linii mari, echivalente celor prescrise prin legislaţia comunitară în domeniu."

Ce trebuie să facă cei care au în curte deşeuri de ambalaje?

Un aspect extrem de important: „Operatorii economici deţinători de deşeuri de ambalaje cod 15.01, […], rezultate din activitatea lor comercială, industrială sau de producţie au obligaţia valorificării / încredinţării acestora către un operator economic autorizat […] pentru valorificarea deşeurilor de ambalaje sau incinerarea acestora în instalaţii de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie. 

Această obligaţie nu se aplică în cazul returnării ambalajelor către furnizor.”

Conform acestui paragraf înseamnă că dacă suntem deţinători (producători) de deşeuri de ambalaj (cele cu coduri 15.01, conform listei de deşeuri, anexa 2 la HG 856/2002), înseamnă că avem obligaţia de a le valorifica/incinera prin forţe proprii ori, şi aici este important, numai prin operatori autorizaţi (n.n. cu autorizaţie de mediu specifică) pentru valorificarea deşeurilor de ambalaje sau incinerarea acestora în instalaţii de incinerare a deşeurilor cu recuperare de energie. Asta înseamnă că a da astfel de deşeuri către un colector, comerciantde deşeuri etc. este ceva interzis, în afara legii! 

Varianta de a trimite deşeurile de ambalaje înapoi la furnizor este de preferat, dar de cele mai multe ori furnizorul nu este obligat şi nici interesat de aceste deşeuri şi atunci rămâne tot prima variantă.

Ce mai spune HG 621/2005?

Un aspect care interesează mai mult pe cei de acasă este prevăzut în continuare: „se interzice condiţionarea, sub orice formă, a drepturilor legale ale consumatorilor referitoare la produsul cumpărat de păstrare a ambalajului.” Cu alte cuvinte nu trebuie să păstraţi o cameră special pentru depozitarea ambalajelor de la frigider, aragaz, televizor etc. Vremurile s-au schimbat, eliberaţi spaţiul să intre aer!

HG 621/2005 mai spune despre deşeurile de ambalaje că „Autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale au obligaţia să organizeze, să gestioneze şi să coordoneze activitatea de colectare selectivă a deşeurilor de ambalaje de la populaţie, inclusiv a deşeurilor periculoase de ambalaje, potrivit dispoziţiilor Legii serviciului de salubrizare a localităţilor nr. 101/2006, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât să se obţină cel puţin 3 fracţii, respectiv hârtie/carton, plastic şi metal, sticlă.

Cât de frumos sună „autorităţile deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale”. Nu ştiu cine a venit cu aşa minune de titulatură, dar sună atât de bine. Ele au obligaţia de a duce la îndeplinire colectarea selectivă a deşeurilor de ambalaje pe fracţii prin apelarea la:
„a) serviciul public de salubrizare;
b) colectarea în vederea valorificării a deşeurilor de ambalaje municipale, care nu fac obiectul colectării prin serviciul de salubrizare, de către un operator economic colector autorizat, în condiţiile legii.”

Aici HG 621/2005 lasă loc de muncă şi la colectorii de deşeuri.

HG mai spune „se interzic amestecarea deşeurilor de ambalaje colectate selectiv, precum şi încredinţarea, respectiv primirea, în vederea eliminării prin depozitare finală, a deşeurilor de ambalaje, cu excepţia celor rezultate din colectarea selectivă ori din procesele de sortare, care nu sunt valorificabile sau care nu pot fi incinerate în instalaţii de incinerare cu recuperare de energie.”

Raportări ale datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje

HG 621/2005 prevede ca operatorii economici care îşi îndeplinesc obiectivele individual, operatorii economici autorizaţi să preia obligaţia de a îndeplini obiectivele, precum şi autorităţile şi instituţiile publice locale şi operatorii economici care preiau deşeurile de ambalaje în vederea valorificării să furnizeze anual Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice (denumirea de astăzi), informaţii privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje.

Operatorii economici autorizaţi să preia obligaţia de a îndeplini obiectivele în numele celor care pun pe piaţă astfel de ambalaje au, de asemenea, obligaţia să furnizeze anual Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice şi informaţii privind cantităţile de ambalaje, respectiv cantităţile de deşeuri de ambalaje pentru care au preluat responsabilitatea de la fiecare operator economic.

Mai multe detalii despre acest capitol puteţi găsi aici: Ordin nr. 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje.


Ce nu ne spune HG 621/2005?

Fiind o cerință legală focusată pe ambalaje şi deşeuri de ambalaje te aştepţi să găseşti aproape toate răspunsurile la ceea ce trebuie să ştii sau să aplici atunci când este vorba de ambalaje şi mai cu seamă de deşeurile de ambalaje. Dar acest lucru cu siguranță nu se întâmplă.

Câteva chestiuni care nu şi-au găsit un loc în HG 621/2005 şi care fac viaţa grea operatorilor economici care au în curte ambalaje şi deşeuri de ambalaje:

1. Dacă tot ai în curte la tine ambalaje provenite de la diferite materii prime, materiale, utilaje, echipamente etc., întrebarea este ce faci cu ele? Le declari deşeuri de ambalaje sau te uiţi la ele şi decizi dacă mai pot fi „utilizate” în continuare în „alte scopuri” ca atare sau le arunci la coş?

2. Dacă tot discutăm de paleţii de lemn, cu aceştia ce facem? Îi dăm la foc sau îi utilizăm pentru ambalarea produselor noastre care merg pe piaţă în loc să cumpărăm alţii noi? Ori îi declarăm deşeuri de ambalaje?

3. Dacă achiziţionăm echipament de birou (calculatoare, imprimate etc.) şi am strâns un număr important de ambalaje de la acestea. Ambalajele cu pricina unde le încadrăm, la codurile cu 15 sau la codurile cu 20?

4. Aceeaşi întrebare şi pentru sticlele de PET de la apa minerală, plată, sucuri, doze de Al etc. care sunt pe lista de protocol. 15 sau 20?

5. Dacă HG 621/2005 ne obligă să tratăm deşeurile de ambalaje, de ce am contract cu un colectorde deşeuri şi le dau sistematic acestuia? Încalc vreo prevedere legală?

6. HG 621/2005 nu ne spune de fapt când un ambalaj devine deșeu de ambalaj. Face acest lucru bine la cele reutilizabile, dar acolo interesul este mai mic.

Sunt doar câteva din întrebările frecvent puse de participanţii la cursuri şi la care împreună încercăm să găsim o explicaţie la cursurile de managementul deşeurilor.

Ce mai întreabă participanţii la cursurile de deşeuri?
Trimiteți un comentariu