12 mai 2014

O lege care cere colectarea selectivă a deșeurilor încinge discuții la cursurile de deșeuri: „Dar de ce numai noi?”

Avem o lege specială numai pentru instituţiile publice care prevede obligaţii cu privire la colectarea selectivă a deşeurilor.



Despre Legea 132/2010 este vorba, iar cei care lucrează în instituțiile publice cunosc asta. 

Care sunt acele deşeuri luate în considerare de către Legea 132/2010? Ele sunt prezentate la articolul 3 şi sunt deşeurile de hârtie şi carton, deşeurile de metal şi plastic şi deşeurile de sticlă.



Ce se înţelege prin instituţii publice în înţelesul Legii 132/2010? 

Articolul 1 ne lămureşte că instituțiile publice sunt: „definite în Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi instituţiile în care statul este acţionar majoritar”. Cam asta este!


De ce a fost nevoie de o lege separată pentru ca instituţiile publice să aplice prevederile legale cu privire la colectarea separată (ba pardon, colectarea selectivă) a deşeurilor? 

Avem deja o lege care prevede că „producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă” (Legea nr. 211/2011, art. 14 (1)). Ori instituţiile publice nu se regăsesc printre producătorii sau deţinătorii de deşeuri?

Şi totuşi Parlamentul României a votat cu ceva vreme în urmă o lege care să spună instituţiilor publice ce au de făcut.

La cursurile dedicate legislației în domeniul deşeurilor adesea se aduce în discuţie această temă, moment în care participanții la curs observă că legea discriminează pe unii în favoarea altora. 


Ce prevede Legea 132/2010?

Pe scurt legea prevede în cazul instituțiilor publice 8 obligații. Să le rezumăm: 
(1) Obligaţii pentru conducătorul instituţiei publice (inclusiv situaţii în care acesta poate fi sancţionat contravenţional). 
(2) Numirea unui responsabil cu colectarea selectivă a deşeurilor de hârtie, metal, plastic și sticlă.
(3) Realizarea unui sistem de colectare selectivă a deşeurilor şi finanţarea acestuia, 
(4) Un plan de măsuri, apoi 
(5) Un program de informare şi instruire a propriilor angajaţi (pentru participanţii la activităţile de curăţenie se cere mai multă informare şi mai multă instruire), 
(6) Un contract de predare a deşeurilor colectate selectiv şi, în fine, 
(7) Registru de evidenţă a deşeurilor colectate selectiv a cărui date vor trebui raportate lunar către Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

Toate acestea vor face subiectul unui articol viitor.

Parte sau total activităţile de mai sus pot fi delegate unei terţe părţi în condiţiile legii.

Deci, aşa cum arată lucrurile, în instituţiile publice sunt cerute mai multe lucruri de făcut decât în cazul altor producători de deşeuri, (n.n. non-instituţii publice) iar neîndeplinirea acestor obligaţii duce la sancţiuni la nivel de persoană. Dur.

Lecţia de curs poate să sune aşa: Legea 132/2010 pune mai clar în faţa „producătorului de deşeuri” (unei anumite părţi a producătorilor de deşeuri) modalităţile practice prin care gestionarea deşeurilor trebuie implementată, chiar şi numai în cazul deşeurilor de hârtie, carton, plastic, metal şi sticlă; sau aşa: dar de ce numai pentru instituţiile publice? 
Sau mai nou „când vorbim despre deşeuri în cazul instituțiilor publice se aplică Legea 132/2010, iar pentru restul lumii Legea 211/2011”! Total neadevărat.

Lecţia învăţată vine de la Legea 211/2011. Undeva într-un articol din lege apare obligaţia ca din partea producătorilor de deşeuri (şi nu numai) să participe un reprezentant „desemnat” la cursurile de deşeuri. Acesta trebuie să se întoarcă la lucru cu o diplomă. Tipic. Pentru multă lume chestiunea asta a deranjat nespus de tare. Dar rezultatul nu a întârziat să apară: mai multe firme au început să completeze evidenţa gestiunii deşeurilor, să codifice un deșeu ori să completeze un formular de transport deşeuri etc. şi să utilizeze un vocabular mai adecvat. Totul numai după ce această acţiune de şcolarizare a devenit obligatorie lumea a descoperit că a valorifica deşeurile nu înseamnă a lua bani pe ele. Și asta chiar dacă prevederile privind obligativitatea ţinerii evidenţei gestiunii deşeurilor este din 2002, iar completarea formularelor de transport deşeuri din 2008. Legea 211/2011 a fost necesară pentru a deschide ochii spre obligații mai vechi și se pare că a reușit. 

Tot la aceste cursuri participanții au învățat că Legea 132/2010 este la fel de obligatorie ca și Legea 211/2011 și că una nu o exclude pe cealaltă în cazul instituțiilor publice.

Legea 132/2010 privind colectarea selectivă a deşeurilor în instituţiile publice a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 461 din 06/07/2010 şi a intrat în vigoare la data de 05 august 2010.

Mai multe despre Legea 132/2010 într-un articol viitor.

Ce mai discută lumea la cursurile de deşeuri aici.
Trimiteți un comentariu