3 septembrie 2014

Legea 211/2011 la raport. Cine este responsabil și pentru ce?

Art. 23 din Legea 211/2011 aduce o mare nedumerire la cursurile de deșeuri: „Am dat deșeurile la colector, de aici se ocupă el. Eu nu mai am nicio treabă!” Aceasta este povestea unui participant la cursul de deșeuri.


La începutul acestui an am scris pe blog că Legea 211/2011 se va modifica. Aici este articolul cu pricina. La acea vreme Ministerul Mediului a pus pe pagina lui de internet un proiect de Ordonanță de urgență care arăta acest fapt. Mișcare mare, Europa a arătat bățul României cu privire la minusurile acestei legi. Textul proiectului spunea, chiar din preambul: „în regim de urgență, va duce la evitarea declanșării procedurii de infringement, luând în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul public şi  constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată,…”.

Iată că acum suntem în luna septembrie 2014 și toată graba de la începutul anului nu s-a preschimbat în nimic. Să fie Europa „pisica cu clopoței la coadă” sau prioritățile sale lasă răgaz acestei legi să troneze astfel cum am lăsat-o cu un an în urmă? Aproape ca anul trecut, pentru că din cele 56 de modifică propuse de proiectul de Ordonanță de urgentă niciuna nu a fost luată în considerare, în schimb, legea 211/2011 a suferit o modificare dură după cum a cerut o altă lege, dar despre acest subiect am scris deja.

Faptul că nimic nu s-a produs după apariția proiectului de Ordonanță de urgență arată că bățul e cuminte la locul lui, Europa nu ne vede, iar noi ne putem vedea de treabă cu ceea ce ne spune legea 211/2011, republicată la 28.03.2014.

Astăzi aș vrea să aduc în discuție unul din paragrafele din legea 211/2011 care pune multe semne de întrebare la cursurile de deșeuri. „Art. 23. - (1) Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22 alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.” 

Încercăm să facem o traducere aproximativă: „dacă ești producător sau deținător de deșeuri și, pentru a scăpa de ele, apelezi la un colector sau la o instalație de valorificare / eliminare, responsabilitatea pentru realizarea operațiilor de valorificare ori de eliminare completă îți rămâne ca obligație ție”. Sau, mai pe scurt, „pentru orice tip de deșeu pe care l-ai generat ești responsabil până la valorificarea ori eliminarea lui completă”. 

Ce ne încurcă în această formulă este cuvântul „completă”. Fără el schema era simplă. „Ai dus deșeurile la un colector autorizat, instalație de valorificare/eliminare autorizată?”, „Da.”, „Atunci ești în ordine”. 

Lucru care nu se aplică aici. Această traducere aproximativă ne duce la întrebarea logică, „Ok, dar cum pot dovedi acest lucru?” și în consecință „Ce hârtii am nevoie pentru a arăta că deșeul meu a fost valorificat ori eliminat, evident complet?” 

Aici legislația noastră în materie de deșeuri este săracă. Dacă ai generat deșeuri periculoase, iar acestea le încredințezi spre colectare/valorificare/eliminare unui operator autorizat, atunci legea te mai ajută (a se vedea HG 1061/2008, art. 13). În rest nu prea ai soluție decât să mergi cu rugămintea din poartă în poartă pentru a culege dovezile necesare. Cât timp, câtă răbdare, câtă bunăvoință din partea oponentului! Plocoane, rugăminți… 

Spun că legea este săracă, dar și confuză. Să mă explic. Întrucât în momentul în care predau o cantitate de deșeuri către o instalație de tratare, colector ori altă entitate autorizată să preia deșeurile, atunci practic înstrăinez deșeul, îi pierd urma, responsabilitatea ba. 

Legea 101/2006, modificată 2014, are un articol în care reglementează această chestiune în cazul deșeurilor municipale şi al celor similare: „unităţile administrativ-teritoriale au calitatea de deţinător legal al deşeurilor municipale şi al deşeurilor similare, depozitate în recipientele amplasate în aria lor teritorială”. Deci este stabilit stăpânul lor!

Legea 201/2011 nu are această clauză, iar producătorul va răspunde de deșeurile generate de el de la punctul de generate până la valorificarea ori eliminarea completă. Lucru extrem de greu de făcut și de dovedit. Și mai aiurea când deșeurile pleacă de la producător și se intersectează cu prevederea din legea 101/2006.

La cursuri aud foarte des că deșeurile generate în diferite companii sunt predate pe baza de contract la colectori. De aici „producătorul de deșeuri” nu mai știe ce se întâmplă cu deșeurile sale. Și pe bună dreptate, căci colectorul are propriul lui ritm de strângere și de predare mai departe, către alte unități de colectare sau la valorificare / eliminare. Instalațiile de valorificare / eliminare au, de asemenea, au propriul lor ritm de lucru. Deșeul predat astăzi la un colector poate să ajungă la valorificare ori eliminare după luni sau ani de așteptare. Lanțul poate să fie mai scurt sau mai lung, ceea ce simplifică sau îngreunează scenariul.

Legea 211/2011 mai aduce și actori noi în peisajul deșeurilor. Mă refer aici la comercianții de deșeuri. Aceștia, după ce cumpără deșeurile, aduc o altă necunoscută în ecuație. Producătorul de deșeuri rămâne cu responsabilitatea valorificării / eliminării complete. Comerciantul cum intră în această schemă? Ambii au responsabilitatea?

Aici legea 211/2011 cred că trebuie să mai lucreze și să stabilească clar de unde până unde este răspunderea fiecărui actor de pe drumul dintre sursa de generare și valorificarea / eliminarea completă a deșeului. Atunci s-ar simplifica și viața celor care trebuie să gestioneze hârtiile care să demonstreze că responsabilitatea a fost îndeplinită pentru fiecare cantitate de deșeuri generată. 

Din fericire acest alineat de articol nu este „sancționat” de lege, nu se lasă cu amendă, așa că ceea ce am discutat mai sus este legat de filozofie mai mult decât de orice discuție cu autoritatea de control. Și totuși, cine are responsabilitatea pentru valorificarea / eliminarea „completă” a deșeurilor?

Trimiteți un comentariu